O, tu făptură minunată
Ce ai fost creată cu sfânt țel
Călător ești prin lumea toată
Dar ești gonit de care zel?

'Naintea ta ai două mese
Ce au pe ele multe bucate
Pe una sunt bucate alese
Pe alta frumoase bucate.

Aşa îți par, dar miezul lor
Închide multă stricăciune
Și chiar de-arată îmbietor
Ele-s pline de amărăciune.

Întinzi mâna cu lăcomie
Și ochiul tău mult le-a poftit
Dar tot ce bun îți pare ție
Poate deja te-a murdărit.

Așa -i păcatul, te îmbie
Și-ți pare că-i nevinovat
Dar seamă pentru veșnicie
Tu dai de nu l-ai lepădat.

De l-ai gustat, te-apasă vina
Și ce amar ți-aduce apoi!
O lume în care nu-i lumina
Doar întristare și gunoi.

Pe masa sfântă sunt de toate
Cuvântul de la Dumnezeu
Care-i o hrană minunată
Ce pacea-ți dă înlăuntrul tău.

E rugăciunea ce-ți coboară
În tine cerul minunat
Și atunci ființa ta-i ușoară
Si de Isus poți fi iertat.

Păcatul nu-i o hrană care
Să sature sufletul tău
El te va duce la pierzare
Și despărțit de Dumnezeu.

Bucate grase și miezoase
Vor sătura sufletul tău
De ochii, inima-s întoarse
De la păcat la Dumnezeu.

'Naintea ta ai două mese
Din care te vei înfrupta?
Să știi - bucatele alese
Sunt moartea sau viața ta.


Amin.
21 iulie 2019