Dar ce va fi de tine? . .
Oare ce te vei face? . .
Nu te-ai gândit prea bine. .
Dar cum poți să-ți dai pace? . .
Puțin, puțin lipsește
Și te vei prăbuși
Căci boala te-ncolțește:
De tine ce va fi? ?
***
Ați auzit vreodată
Asemenea sentințe
Prin șoapta-nveninată
De duhul necredinței?
Ați stat voi față-n față
Cu solul celui Rău
Care nesiguranță
Sufla din duhul său?
***
L-am auzit, odată
Și-atunci, decis, am spus:
-Eu am în cer un Tată,
În slava făr' apus!
Și am în El credință
Că nu mă va lăsa
Ci-mi va da biruință
Că-i mare mila Sa!
*
Și-așa cum eu spusesem
Se și adeveri
Căci mâna-și întinsese
Tatăl din veșnicii!
Iar azi stau în picioare
Ca să mărturisesc
Despre puterea-i mare
Și brațul Său ceresc!
Rămas-a de rușine
Cel Rău cu oastea lui,
Azi cânt de bucurie
Că sunt al Domnului!
Și-acum spun cu tărie
Celor îngrijorați:
-Chiar de-ar cădea o mie
Să nu vă-nspăimântați!
Să nu uitați vreodată
Că stând la umbra Sa
Nimic rău, niciodată
Nu vă va vătăma!