Am avut și eu cândva,
o măicuță iubitoare!

Am avut și eu cândva,
O măicuță iubitoare,
Care des mă mângâia;
Eram raza ei de soare.

Cu iubire mă-nvăța
Să fiu bun, să fiu smerit,
Pașii mei îi îndruma
Înspre Isus cel iubit.

Nu era o zi să treacă
Fără să fiu mângâiat.
Îi plăcea să își petreacă
Timpul, în chip minunat.

Grijă avea să nu-mi lipsească
Chiar nimic, din ce-mi doream.
Muncea făr să obosească,
Dar și eu o ascultam.

Chipul ei de mamă bună,
Aievea parcă-l zăresc...
Parca aștept și-acum să-mi spună:
- Puiul mamei, te iubesc!

Tu ești bucuria mea,
Domnul mi te-a dăruit.
Să-L slujești de-a pururea
Pe Cel ce ne-a mântuit.

Vorbe blânde, vorbe sfinte,
Mi-amintesc cum îmi spunea...
Să merg cu Domnu-nainte,
Să urmez doar calea Sa.

Mamă scumpă și iubită,
Îmi e dor de chipul tău...
Ești la cer, ești fericită,
Ești cu bunul Dumnezeu.

Cuvintele înțelepte,
Pe care mie mi le-ai spus,
Mă vor duce pe căi drepte,
Și voi fi cu tine, sus.

Împreună-n veșnicie
Vom trăi la nesfârșit,
În a Sa Împărăție,
Lângă Domnul nost, iubit!

Amin

Câmpia Turzii, 7 martie 2020