Isaia 65:8
"După cum când se mai găsește zeamă într-un strugure, se zice: Nu-l nimici căci este o binecuvântare în el, tot așa și Eu voi face la fel din dragoste pentru robii mei, ca să nu nimicesc totul."
Amin.


Din dragoste pentru robii Tăi, Doamne Te-nduri
Şi lași mana Ta cerească la sărac ce-a strâns frânturi
Care nu-i vor stinge dorul după chipul Tău frumos
El e slabul ce-a luptat cu giganți neputincios
Până ce-a înțeles puterea ce-i în harul Tău, Hristos.


Dîn dragoste pentru robii Tăi, Doamne, Te-nduri
De creștinul pelegrin ce-ascultă străine guri
Pe la banchetele lumii rămas orb, fără puteri
Fără lumina ce-i unge ochii murdari de înșelări.
Smerit, vrea să vină acasă unde-s binecuvântări.


Din dragoste pentru robii Tăi, Doamne, Te-nduri
De copilul ce-a Ta cale plin de zdrențe și rupturi
În nenorocirea lui a părăsit-o o clipă și se întoarce căzut
Din noroiul minții sale cerând iar harul avut.
O fărâmă de credință picură-n inima sa fire albe de speranță mângâindu-i noaptea grea.


Din dragoste pentru robii Tăi, Doamne, Te-nduri
De bogatul cel sărac ce-adună fărâmituri
Ce a irosit untdelemnul ca fecioara neînțeleaptă
Merge să își umple vasul spre harul care îl aşteaptă
El se va întoarce grabnic să ceară puteri să lupte
Să nu aibă pumnii goi, zborul și inima înfrânte.


De sărac, nenorocit, de gol, orb dacă-i smerit
Te înduri şi îi dai aur care e-n foc curățit.
Să trăiască al său suflet și să fie îmbogățit.
Haine albe fin țesute în har minunat ceresc
Untdelemn ce dă lumină ochilor ce se sfințesc.
Mare este bogăția ce-n adâncuri de îndurări
Umple inimi și preschimbă plâns în binecuvântări.



Amin.
8 decembrie 2019