Ezechiel 47:5
"A măsurat iarăși o mie de coți și atunci era un râu pe care nu-l puteam trece căci apa era atât de adâncă încât trebuia să înot ".
Amin.

Câtă nevoie, Isuse de Tine avem acum
Parcă tot mai reci ne facem și tot mai puțini pe drum
Simțim cum ni se răcește dorul fierbinte de Tine
În acest timp de acum de confort și atâta bine.
Cine Te mai cere, Doamne în lacrimi cu rugi de foc?
Cine de Tine vorbește oriunde, în orice loc?
Cine cere de la Tine izvoare de ape bogate?
Cine mai ridică jertfe și înaintea-Ți mâini curate?
Cine ar suferi ocara de a fi urmaș al Tău?
Cine cu adevărat ar îndura tot ce-i rău?
Niște creștini ce nu știm ce suntem cu-adevărat
Nu ne împotrivim la sânge în lupta cu ce-i păcat
Riscăm să ne rătăcim pentru că nu-Ți știm puterea
Nu o cerem de la Tine ce ești Viața și-Nvierea.
O, răstoarnă Doamne totul dacă doar așa vom vrea
Să ne întoarcem la Tine, să căutăm fața Ta.
Și Israel ca și noi atunci când le era bine
Nu căutau fața Ta și se-ndepărtau de Tine
Dar Te-ai mâniat și-ai zis: " Oare ce sunt pentru voi?
Dumnezeu de vreme rea, ce izbăvește-n nevoi?
Căutați să Îmi slujiți, să țineți Cuvântul Meu
Să vă fiu Tată mereu, să vă răspund când e greu.
Să nu vină ceasu' acela să nu răspund când strigați.
Că Îmi atâțati mânia și de rău nu vă lăsați."

Trezește, o, duhul nostru și-al întregului Israel
Cum ai făcut cu poporul, Iosua și Zorobabel.
Să zidim și noi acum altarele dărâmate
Să ne luptăm cu-ndârjire că mai e puțin din noapte.
Și să-Ți zicem: "Nu Te las, Doamne" cum Iacov zicea
Ce în stăruinți primit-a dulce binecuvântarea Ta
Noaptea aproape a trecut și zorile stau să vină
Vine noul început în străluciri de lumină.

Fă să Te dorim acum mai mult decât înainte
Să trăim focul dintâi și în fapte și-n cuvinte.
Doamne, inima să vrea doar prezența Ta divină
Fă din Biserica Ta Mireasa cea fără vină.
Să trăim o pocăință în fapte, adevărată
Ca în clipa Revenirii să ne găsești fără pată.
Dacă Tu nu dai putere, suntem ca frunzele-n vânt
Ca aburul care trece și ca viața unui gând.
Suntem goi, fără de Tine, arizi ca pământu'uscat
Ce-așteaptă ploaia din ceruri să îl ude imediat.

Și te dorim Domnul nostru să vii cu puterea-Ți mare
Aşa cum dorește cerbul apa bună din izvoare.
Fă să curgă în șuvoaie din izvorul de sub prag
Ape care să adape poporul ce Îți e drag
Și un înger să măsoare câte o mie de coți
Până când a patra oară Duhul să umple pe toți
Un râu ce se poate trece nu-n picioare, ci înot
Râul Duhului Tău Sfânt să ne cuprindă în tot
Să formeze alte râuri ce din inimi izvorăsc
Să trăiască așa aleșii ce-s ai Tăi și Te iubesc.

Foc și apă laolaltă ne fie izvor și sfeşnic
Ce ne poartă împreună către tărâmul cel veșnic.
Fă focul prezenței Tale viu să ardă tot în noi
Ca orice-ar veni pe cale arzând să nu dăm 'napoi
Martorii Tăi să trăim până la capăt de lume
Ca și norul cel de martori ce-au purtat al Tău Sfânt Nume
Înaintea celor mari cărora puteri s-au dat
Doar pentru puțină vreme cum i s-a dat lui Pilat
Ei au trăit o domnie ce le-a fost dată de sus
Însă din frica de oameni nu l-au urmat pe Isus.

Ajută-ne să răbdăm să ne numim fericiți
Cei ce pân-la sfârșit rabdă aşa fi-vor mântuiți
'Ardă-n noi dragostea Ta mai vie ca niciodată
Și să ne fie făclia ce poartă spre Sfântul Tată.
Ce ne va spune atunci: "Intrați în odihna Mea"
Și-n eternă sărbătoare toți vedea-vom Fața Ta.


Amin
3 iunie