Loveşte-mă, Doamne, loveşte-mă bine,
Să-mi fie greu tare să mai vreau să greşesc.
Inspiră-mi în suflet o teamă de Tine
Şi-n urmă să pot credincios să-Ţi slujesc.

Loveşte-mă, Doamne, dar, totuşi, cu milă,
Arată-mi trecutul şi tot ce-am greşit,
Să-mi fie de mine ruşine şi silă
Şi-apoi, pe genunchi să mă plec mai smerit.

Loveşte-mă, Doamne şi-abate-Ti mânia,
Să vină iar vremea dorită de Har,
Să uit de pedeapsă, să-nvăţ bucuria,
Cand braţele Tale m-acoperă iar.