Ruga mea



Dumnezeul meu, Cel de prea departe,
Ruga mea îţi spune că m-apasă rău,
Anii mei pierduţi, plini de fapte moarte,
Gândul că puţin simt ca sunt al Tău.

Eu sunt robul Tău, cel nu prea aproape,
Mă credeam un înger scăpărând văpăi,
Sunt acum doar umbră rătăcind pe ape,
Suflet zbuciumat, pribegind prin văi.

Dumnezeul meu, mă sfârşesc în plângeri,
Inima mi-e toată ruptă în bucăţi,
Mai trimite-o dată mesagerii îngeri
Să mă-mbărbăteze ca de alte dăţi.