Mai cântă-mi vioară
cioplită din paltin bătrân,
cu sunet de ambră albastră.
Se-aud vagi ecouri…
Undeva, pe un Deal
acoperit de brusturi şi ferigi,
Lemnul Crucii suspină.

Mai cântă-mi vioară
cu strune de-argint.
Absintul ţi-e clopot de viaţă!
Să se audă-n Celest
ca un talaz uriaş
concertul Iertării.

Mai cântă-mi vioară
plămădită de Lutierul Sfânt!
Mai cântă-mi!
Sunete calde coboară-n
arcade astrale,
prelinse feeric
pe pleoapele noastre…
pe tâmplele noastre…

( Bucureşti, Octombrie – 2013; din volumul "Reverii revelate" )