A patra scrisoare către Dumnezeu!
În ziua fericită în care mi-Ai dat viaţă,
Mi-Ai dăruit un zâmbet şi-apoi m-Ai legănat!
M-Ai dădăcit într-una cu blânda Ta povaţă
Şi m-Ai ferit de răul eternului păcat!
Mi-Ai fost ca niciodată, izvor de mângâiere
Când am avut nevoie de-un ajutor tăcut!
Simţit-am totdeauna aleasa-Ţi priveghere
Când m-Ai văzut adesea retras şi abătut!
Mi-Ai fost balsam şi doctor la caz de disperare
Şi Mi-Ai adus soluţii când nu găseam ieşiri!
M-Ai îngrijit cu milă, fiind a mea salvare
În orişice problemă de lipsuri şi-amăgiri!
Mi-Ai dat apoi în traiul anost şi singuratic,
Un suflet de-nsoţire la bine şi la greu,
Făcând cu bunătate din searbădul apatic,
Un iubitor de oameni, de Duh şi Dumnezeu,
M-Ai dăruit cu harul acelui ce visează
Prin poezii şi cântec, un Paradis Ceresc
Şi pentru-acestea, Doamne, cu inimă vitează
Şi fericire-n suflet, mereu
ÎŢI MULŢUMESC!
Mulţumindu-I Domnului pentru toate , e cea mai mare fericire din lume ! Şii pentru asta , Doamne Îţi Mulţumim din nou !