Îşi întinde aripile ca să fie
Tot mai mult pământ, în umbra sângerie!
A venit socoata, e vremea Domnului?
Îngerul morţii sună din trompeta lui?

Un vaiet nelămurit se-aude tot mai clar,
Jocul morţii amar seceră în hazard.
Într-o parte, o mie poate să cadă,
Īn cealaltă, zece mii, El nu te lasă!

De cei aleşi nimic nu se va atinge,
Ei sunt nestematele cununii sfinte,
Cele mai de preţ mărgăritare vii,
Roadele bogate a Mielului divin!

Pentru niciunul nu-i târziu să vină,
La Olarul, Cel ce ne-a făcut din tină,
În Lumina sfântului Cuvânt te-mbracă,
Ţine candela aprinsă până Acasă!

Amin!