Din nou la Cortul Întânirii Tale
Trec prin perdeaua ruptă spre altar
Sunt trist și istovit de lunga cale,
De câte-am întâlnit trecând prin vale,
Dorind puțin alin și-un strop de Har

În drumul meu spre locul de-nchinare
Atâta suferință-am întâlnit
Surori și frați ce rabdă-n încercare
Dar și atâți ce nu mai au răbdare
Să-și ducă alergarea la sfârșit

Loviți, căzuți pe calea de credință
Sunt diperați, sau deznădăjduiți
Atinși de boală și de suferință
Înfrânți, nemaisperând la biruință
În duhul lor de-a dreptul sunt zdrobiți

Căci valul suferinței cînd lovește,
Catargul vieții când e sfărâmat
Doar cel neînfricat care vâslește
În rugă prin credință izbutește
S-ajungă la limanul așteptat

Mereu e lumea noastră panicată
De-un virus, de-un flagel, de-o boală grea
Iar fără Harul Tău iubite Tată
Chiar cei care au inima curată
De sunt atinși nu pot înainta

Loviți pe drum spre Patria Cerească
De-atâtea boli, de cancerul cumplit
Ce nu-i doar de natură omenească
Cangrena cea mai grea e sufletească
Și-atâția suferind sau rătăcit

Căci nu-i Corona-Virus cel mai tare
Nimic n-aduce-atâta suferință
Decât să mergi pe drumul spre pierzare
Să pierzi iubirea Jertfei salvatoare
Și moștenirea dată prin credință

Îngenuncheat la Cortul Întâlnirii
Te rog primește-mi ruga pe altar
Celor ce sunt pe calea rătăcirii
Arată-le cărarea Mântuirii
Și-oferă-le din nou cerescul Har

Iar pentru-acei ce sunt căzuți pe cale
Sub crucea suferinței aplecați
Eu bat la ușa îndurării Tale
Te rog, trimite-le-ajutor în vale
O Doamne, ca să fie vindecați

3/12/2020 h. d.