Din străfundul veșniciei
El lasata tronul, cerul
Luase chipul de țărână
El, Emanuel dulgherul

Ascultând de Tatăl Slavei
Nu a dat un pas napoi
De la iesle pân la cruce
Ducând viață de nevoi

Din vecii fusese Alesul
Unei grele mântuiri
Nu găsi nici unu in ceruri
Pentru a jerfei săvârșiri

A făcut doar voia Celui
Cel trimise pe pământ
Și a fost exemplu în
Fapte și-n gandire și cuvânt

Nu avea nici catedrala
Nici biserica macar
Predica cuvântul vieții
Dintr-o barca de pe mal

A iubit întreg poporul
Pilda noua ne-a grăit
Să iubiți întâi pe Domnul
Și pe aproape negreșit

Avea drep drapel ștergarul
Pentru a ne ilustra
Că în viața de credință
Vom sluji alăturea

Ne-a lăsat pâinea și vinul
Un simbol pentru ai Lui
Sa își aducă aminte in vremuri
Moartea, suferința Lui

A murit întins pe cruce
Pentru vina mea și-a ta
A înfrânt și boldul morți
El prin învierea Sa

E nălțat și sta la Tatăl
Și lucrează și acum
Credincioșii toți așteaptă
Revenirea Mirelui