Încredere în oameni sau lucruri poți avea?
Poți încerca, drag suflet, însă vei eșua!
Căci omul e ca iarba, ca floarea, muritor
Și toate-s efemere, ca norul trecător!
Însă ceva există ce nu se va schimba,
Ceva ce dăinuiește de-a pururi: Dragostea!
Pot munții să se mute, talazuri pot izbi
Pot dealuri să se surpe, El te va ocroti!
Dacă vei fi în Domnul și sub pecetea Sa
O, cine oare, cine? Ce te va vătăma?
Când Domnul te iubește și ești copilul Său
O, nu te va atinge nimeni și nici un rău!
Precum pe malul apei un pom este sădit
Primind bogată sevă, crescând, mereu rodind
Asemenea tu fi-vei, ca pomul minunat,
Nu mort, fără de viață, ca pomul cel uscat.
Tu ai hrană din Domnul, în rădăcini primești
Viață din Viață, cum să te prăbușești?
Căci chiar El, Grădinarul, te poate îngriji
Iar rădăcini răzlețe le poate curăți
Ca nu cumva s-ajungă în solul cel crăpat
Care omoară pomii fiind înveninat!
De vei rămâne-n Domnul, statornic, neclintit
Tu vei vedea-n cer râul din care te-ai hrănit!