Biserica Mireasă

Născută din veșnic Dumnezeu
Prin rănile și jertfa Mirelui Isus,
Prigonită, urâtă și respinsă mereu,
Urmând drumul spre Patria de Sus.

Biserica este Minunea istoriei,
O Epistolă vie citită de oameni.
Este Adunarea oamenilor liberi,
Scăpați de lanțurile păcatului.

Atacată de lupi îmbrăcați ca oi,
De învățături venite din infern.
Biserica a rezistat până la noi,
Până în acest timp zis modern.

Pusă pe inima Lui ca o pecete,
Ca o pecete pe brațul Domnului,
Dragostea o poartă sus pe creste
Și prin credință sus în locașul Lui.

O mulțime de mlădițe sădite în Vie
Își dau rodul la vremea hotărâtă Ție,
Așa e Biserica din Trupul lui Hristos,
Plină de farmec, rod și gătită frumos.

E o luptătoare cu Sabia Cuvântului
Îmbrăcată cu platoșa neprihănirii.
Având toată armătura Domnului
Biserica sfântă poartă pe brațe laurii.

Îmbrăcată în in subțire și strălucitor,
În in curat având Sângele ca nălbitor,
Frumoasă fără pată sau zbârcitură,
Cu podoabe sfinte pregătită ca regină.

Ești gata dragă frate și soră pentru Cer?
Gata să începem al veșniciei mister?
Gata Biserică să ne-ntâlnim cu Isus?
Gata să locuim în Palatul de Sus?

Ești gata să te desprinzi de pământ?
Ești gata să trăiești cu Cel Sfânt?
Gata să spui: Vino, Iubitul meu Mire?
Ești gata să petreci cu Isus o veșnicie?

Simion Ioanăș