Ştiți vorba care se spune câteodată pe la noi:
Că viteji mulți se ridică imediat după război.
Aşa astăzi, hop,"proorocii" să vestească s-au trezit
C-or să vină boli şi ciumă (după ce ea a venit).

De ce nimeni pân-acuma n-a zis absolut nimic?
Nu le e ruşine oare, nu li-e frică niciun pic? !
De ce se întrec acuma de parcă ar fi concurs?
De ce n-au vestit 'nainte în lunile ce s-au scurs?

Cum să credem o minciună, o invenție de-a lor?
Nu suntem copii la minte, nu ne amăgesc uşor.
Vai, ce mândrii se ridică de parcă ar fi hristoşi,
Ca ciuperca după ploaie; nesimțiți şi mincinoşi.

Mulți din ei îşi deschid gura doar dacă le bagi în sac,
Alții chiar te amenință dacă nu le faci pe plac.
Vai de ei, căci Iadul veşnic îi aşteaptă negreşit
Dacă până vine Domnul încă nu s-au pocăit.

Să nu-i credeți! Fiți pe pace, ascultați pe Dumnezeu,
EL vă spune dinainte orice vine, orice greu.
De ce-aşa uşor pe alții voi în grabă îi urmați,
Dar pe Dumnezeul veşnic nu vreți să îl ascultați?

Voi, pe care vă ia valul şi vă duce cum vrea el,
Veți avea regrete multe, stări cumplite, plâns, la fel.
Nu veți ştii pe care cale să mai mergeți, să păşiți,
Dacă vă lăsați de-aceia zişi prooroci, azi, păcăliți.

Doamne, Tu le-nchide gura să nu mai poată vorbi;
Prea mult rău şi rătăcire au făcut l-ai Tăi copii.
Să fim treji, creştini, căci drumul către cer e tot mai greu;
Dar la capăt ne aşteaptă brațele lui Dumnezeu.

Amin.

16 martie 2020