Trezirea zise Domnul
Acelor ucenicii, ce-n noaptea
De-ntuneric ramase langa dânsul
Și nu mai stați o clipă
Vegheați, vegheați cu toți
Că-i vremea de întuneric
A celui fără milă

E ceasul cel din urmă nu stați
Nu mai dormiți,
Se aude peste veacuri
Aceiași rugăminte, sa nu pățiți
Și voi, ca bietul Eutih
In somnul nepăsări
Și indiferenți in luptă

E vremea înaintata și mulți
Auzi spunând, ce Petru altădată
Înștiința pe ai săi,
Că mintea sănătoasă
Treziti-o dragi mei, dar parca
Tot mai multi in somn
Adânc se-afunda

Mai e puțin din noapte
Fecioarele sunt gata?
Așteapta-n curăție
Cu undelemn in vas?
Sau adormite-s toate și au uitat
Că vine, Mirele salvări
Domnul lor cel drag

Puțin mai e din noapte
Și apare răsăritul
Iar tot cea fost în noapte
Și-n umbra văi cai
Se va uita de-a pururi
Când Domnul cu putere
Veni să ia acasă pe toți iubiți Sai