Am pierdut atâtea, n-aş mai vrea a pierde
Cerul cu seninul, iarba 'naltă, verde,
Munți și culmi mărețe, şoapta de izvoare,
Dimineţi de vis, razele de soare,

Câmpuri înflorite, drumul către munte,
Muşchii din pădure, gâzele mărunte,
Vântul și răcoarea, zumzetul din vale,
Frunzele pe ramuri, pietrele pe cale.

Am pierdut atâtea, gustul bun de fragi,
Calda-mbrăţişare-a unei fiinţe dragi,
Am uitat continuu mersul să-mi opresc
Si să 'nalţ privirea spre-un liman ceresc.

Am pierdut atâtea, nopți întunecate
Mi-au trântit pe suflet lanțuri de păcate,
Am uitat de Tine, Tată al iubirii,
N-aș mai vrea a pierde şansa regăsirii.

Am pierdut atâtea şi mă simt pustiu,
Aș întoarce timpul, doar să simt că-s viu,
Amintiri sunt toate, au trecut de mine...
Of, să nu mă pierd, Doamne drag, de Tine!