Noi ne-am încarcerat între sindroame,
De lăcomii de bani sunt cazuri noi,
Sunt pandemii de muritori de foame...
Cum vom aduce iubirea înapoi?

Căci nu-i vaccin, alt antidot nu poate
Să vindece Pământu-n lung şi în lat,
Doar dacă focul Dragostei curate
Va arde tulpini, mutanţii de păcat.

Ieşiţi din noaptea rece, virusată
Căci molima ca fiara ameninţă,
Păşind spre zorii care se arată
Vom înălţa un steag de biruinţă.

Ne vom scălda în băile de Soare,
Betesda de Stăpânul tulburată,
În Raza de Lumină orbitoare,
Să nu mai fie noapte niciodată.

Sunt aripile Lui Cristos întinse,
Ca zborul de pe Cruce spre Viaţă
Un adăpost unde se-ntrupă vise
Într-o Iubire, singura Speranţă.