Era un om care avea,
O mare țarină în stăpânirea sa
Și iată căci ceva în acest an s-a întâmplat,
Țarina a dat mai multe roade ca niciodat'.

Omul mult s-a bucurat,
Când a văzut ogorul lui cât a dat!
Și de fericit ce era,
Aproape căci nimic altceva nu îi mai trebuia.

S-a bucurat când a privit în dată,
Peste bogăția ce țarina a dat-o
Și își spunea în inima sa:
" Multe bogății voi strânge anul acesta".

Și plecând cu inima împăcată,
De la ogorul lui spre casă,
Iată căci în ograda lui când intra
Ceva i-a atras foarte mult atenția.

Se îndreaptă omul grăbit,
Spre grânarele și hambarele lui ce le-a construit...
Și spune în inima sa:
" Hambarul e prea mic pentru bogăția mea".

Și uitându-se la el în dată,
Spune în inima lui ca niciodată:
" Știu ce voi face cu acest hambar ce îl am în fața,
Voi face altul mai mare ca bogăția în el să încapă cândva ".

Și omul s-a apucat,
Grânarele de le-a stricat!
Și altul mai mare a construit,
Să intre în el bogăția pământului ce a rodit.

Și după ce l-a făcut mai mare ca niciodată,
A strâns în el bogăția câmpului ce a dat odată!
Și apoi cu sufletul satisfăcut ce era,
Spune în inima lui vorbele acestea:

" Suflete acum te poți veseli,
Bea și bucură-te de multe bogății!
Căci de acum poți duce o viață minunată,
Cu bogățiile ce le-ai strâns odată ".

Dar Cineva la el s-a uitat,
Și a privit cum se bucură de bogății ce ard!
Și din cer a spus cu vocea Lui duioasă:
" Nebunule chear în noaptea asta ți se cere sufletul acasă.

Și bogățiile tale la cine v-or rămânea,
Și cine de ele se va bucura?
Căci tu ai crezut căci te poți baza,
Pe bogățiile din viața ta".

Și uite așa bietul om s-a dus,
Legat de bogățiile lui ce le-a strâns!
Învață și tu prietenul meu,
Căci bogăția te departă de Dumnezeu.

Nu te lega de averea ta,
Și de bogății ce le strângi acuma,
Comoara ta să fie Isus!
Așa cum spune în Cuvânt.

Căci nu se știe prietenul meu,
Când vei pleca înaintea lui Dumnezeu!
Și tot ce ai adunat,
Le va mânca moliile cu tot cu praf.

Chear dacă bogății ai adunat,
Și Dumnezeu te-a binecuvântat!
Nu te lega de bogățiile ce într-o zi vor pierii,
Când Isus se va ivi.

Să fi mereu curat,
Înaintea Celui ce te-a creat!
Să nu fie inima ta legată,
De pământul acesta de piatră.

Amin