Apus-au suspine in inima ta
Si inima franta, iti geme...
Trecut-au sudori de arsita grea,
Lacrimi ti-au curs printre gene...

Spre cer ridicat-ai cu greu fruntea ta,
Desi zabovea in tacere...
Durerea din piept, arzand se zbatea,
In jur nu gaseai mangaiere...

Multimi de-ndoieli si lungi asteptari
Dorit-au credinta sa-ncerce...
Dreptate cereai, in Crancet razboi,
Sa simti cum durerea iti trece.

Satul de atatea vorbe in vant,
Gandeai a ceda... sa ai pace...
Sa lasi chiar in spate intreg legamant,
Dorind linistea a cunoaste...

Raspunde-mi acum, cand eu te-ntreb,
Isus a rabdat pentru tine?
A fost umilit, chiar de toti parasit!
Dar nu S-a gandit doar la Sine!

De haina cereasca S-a dezbracat,
Si-n loc, a purtat umilinta,
Ca astazi sa poti fi incredintat,
Caci ai de rabdat suferinta...

Tu crede-n Cuvant si nu te-ndoi,
Caci Domnul pe toate le stie!
Atunci cand satan te va-nvinui,
Isus, cu dreptate-o sa vie!

Ridica-te azi, din praf si cenusa,
Indura si nu te-ndoi,
Caci vremea ce astazi este apusa,
Va fi luminata de zi!