Te asteptăm, Isus, în prag de seară
Cu soarele aproape-n asfințit,
Cu adierea Ta de primăvară
Să vii la noi, să vii, Păstor iubit.

Te asteptăm ca și străjeru-n veghe
S-aduci o dimineață fără nori,
S-aduci un leac ce rana să ne-o lege
Și un răsărit cum n-a mai fost în zori.

Să scrii în dreptul Terrei ÎNDURARE;
Ne recunoaștem, da, Te-am supărat,
Dar umiliți strigăm cu toți IERTARE,
Pământul tot e, Doamne, vinovat!

Călcat-am în picioare legea Sfântă
Și rânduiala de la început,
Stârnit-am, Doamne, a Ta mânie cruntă
Căci de la calea Ta ne-am abătut.

Permis-am urâciune și desfrâu
În viața noastră zi de zi,
Și ne-am încins cu ele ca un brâu
Crezând că fericiți aici vom fi.

Da, am uitat să fim miloși,
Să dăruim cu drag, fără cârtire;
Am devenit meschini și ticăloși,
Și-am adunat averi fără oprire.

În goana cea nebună către iad
Tu ai vrut ca să mai faci înc-o trezire,
Să ne amintești căci toate-n lume cad
Fără smerire și neprihănire.

Da, am păcătuit în fel și fel
Și merităm această grea mustrare,
Dar totuși, depărtează acest flagel
Și adu, iar, pe pământ salvare! !

Ne-ntoarcem vinovați din drum
Și vrem să ne-ndreptăm viața;
Te așteptăm, Isus și acum
Arată-Ți cu bunăvoință, Fața... ! !

Mulțumim frumos!