Pe la miezul nopţii, Pavel și Sila se rugau și cântau cântări
de laudă lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau. Fapte: 16:25.
În butuci, Pavel, Sila...
În butuci, Pavel, Sila: se rugau și cântau, și Cel Sfânt - dă izbăvire.
Zidurile Ierihonului, nu tari erau? Dar, Domnu-I Stăpân pe oștire!
David cu praștia-n mână, în față - Goliat; Furtuna oprită pe mare.
Nimic nu-i prea mare, decât Cel Preaînalt! E El, Suveranul Cel tare!
Cuvântul Cel Sfânt e Viu și-ncercat, și El spune: «Crede, da, crede! »
Tronează Acel, ce-I Domn și Împarat, ce știe, aude și vede!
Geme pământul, norul e mare, dar intervine Lumina.
Durere, rugă, lacrimi, strigare - o, Miel Sfânt, spală Tu, vina.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
În butuci, Pavel, Sila, se rugau și cântau: lăudând, proslăvind Preaînaltul.
Creștinii pe vremuri, pe ruguri cântau, cu leii în față, nu-I altul
S-aducă salvare si pace deplină, decat El, Ziditorul, Stăpânul!
În mulțumire: înalță-L, te-nchină! Viața e El, e doar Unul,
Ce a mers și la cruce, răbdând greu calvar, ispășindu-și făptura din moarte!
Mână la mână, să înălțăm viu altar: Domnul aude și poate.
19 / 03 / 2020.
Fiți binecuvantați!!!