Rugăciunea inimii



Mă îmbrac în liniștea cerului
coborâtă în Casa Ta Doamne
și ascult în mine Pacea Luminii Tale.
Trimit rugăciunea inimii
și mă las pe sărutarea pământului
cu dragostea mea.
Doamne! În casa inimii mele
a intrat lumea și a lăsat praful pe masă,
iar cu ochiul tăcerii
a urcat furia lui mintea mea
ca să lase între mine și Tine,
izvorul furtunilor oarbe.

Doamne! Doamne!
Eu sunt copilul viscolit în ceața lumii!
Privește în inima mea
și scapă-mă din brâul pământului
că mă îmbracă în veșminte străine
și frigurile mă lovesc în suflet până îngheț
în munții plăcerilor.
Adu-ți aminte de mine Doamne
și nu mă lăsa în arderea durerilor!
Doamne din lutul acesta te caut
să îți spun că îmi este dor de Tine
de când m-am pierdut în vântul tăcerii.
Te rog, Doamne, ascultă rugăciunea inimii mele
că m-am întors ca să mă prind în dragostea Ta.
Doamne! Îți mulțumesc pentru bunătatea Ta,
care îmi luminează calea către Viață!
Amin!