E cerul lângă mine



E cerul lângă mine,
Iar eu sunt lângă cer,
Dar clipele divine
Sunt farmec în eter.

Eu scriu adesea viața
Cu farmecul din vis,
Păstrat în dimineața
De verde Paradis.

De Domnul scriu cu pace
Că Pacea o-ntâlnesc
În scrierea ce face
Pe om să îl zoresc.

Zoresc a lui credință,
Cu dragoste, tiptil,
Fiindcă prin pocăință,
Va fi din nou copil.

Copil în armonie,
În sânul Raiului,
Că noi din veșnicie
Suntem ai Tatălui.

Scriu versul meu pe rimă
Sau scriu versul în alb,
În care se animă
Și omul cel mai slab.

Că-n primăveri ne plouă
Cu îngerii cerești,
Ce fac inima nouă
Dacă te convertești.

Te-aștept în lumea noastră
Din drumul tuturor,
Când zarea ce-a albastră
Te-aduce cititor.

Că Tatăl meu se lasă
Cu Pace în cuvânt,
Fiindcă prea mult îi pasă;
Să fii duh, nu pământ.