Să fii un stâlp, un far ce luminează
Pe străzile ce s-au întunecat
Să fii căldura ce înseninează
Privirea omului lipsit și-ndurerat.

Să vezi în ochii celui ce-ți stă-n față
S-atingi cu inima și lupta și-a lui frică
Nu ești un simplu trecător în viață.
Ești mult dorita teorie ce se-aplică.

Rămâi la aceste lucruri ce-s ascunse
De multitudinea de suflete ce aleargă
Înspre nimic, înspre orice, oriunde!
Dar ele... nu vor fi nicicând străpunse
De glasul cel firav ce te marchează.

De glasul ce îți schimbă cursul vieții
De susurul ce-ți spune liniștit:
El este scut și azi, El e nădejde!
El, e Lumina înspre infinit...

Amin