Pe marea-nvolburată, vedeam doar Pașii Tăi.
Deși, credința-mi încercată mă părăsea, căci ei,
Firești și slobozi priveau ce-i pământesc!
Măcar căci pentru o clipă văzut - au ce-i Ceresc!

Au ațintit furtuna! Ce îi neliștitea,
Dădeau curs necredinței, căci nu puteau vedea
Cum Tu, Isus pe ape la Tine mă chemai,
Cum Tu, în siguranță, pe nume Mă strigai!

Aș vrea mai mult să cuget la Sfântul Tău Cuvânt
Să pot să am Lumina, să merg mai cu avânt!
Să îmi descoperi Taine, ce Le dai alor Tăi,
Iar ochii mei să vadă, mereu doar ochii Tăi!