În valea neagră cea uitată
'N acele nopți, îndepărtată,
Erai doar tu cu Dumnezeu.
El, coborât la glasul tău,
Să-ți șteargă lacrima pe-obraz,
Să te-ntarească din nou azi
Ca și atunci, n-apuse vremuri
Când îi spuneai că te cutremuri
Că nu mai poți înainta
El Sfânt, Divin, Te mângâia!

O face azi, din nou, la fel!
Căci nu e nimeni ca și El
Nu-i om sub soare a-nțelege
Iubirea Tatălui, ce Rege! !
Stăpân, Mângâietor Divin
Ce vrea să îți aduc-alin!

Vreau mult să - ți mulțumesc Stăpâne
Tu, ce ai îngrijit de mine,
Să-ți spun acum ca de sfârșit:
Îți mulțumesc că m-ai iubit,
Din vremea încă ne-ncepută
În pântece, abia țesută
În chip ciudat, neînțeles,
De Țesător, cu-n scop ales!

Amin