Azi e zi speciala, pentru tine, Tată,
Când îți numeri anii printre primăveri...
Eu nu-s lângă tine cum eram odată,
Dar îți scriu simțindu-ți dragostea curată —
Tu mă porți în suflet astăzi ca și ieri.

Mii de kilometri pot să ne despartă
Doar de-mbrățișarea care ne-o dorim,
Dar nu-mi fură nimeni locul de-altă dată —
Eu am loc mereu în inima ta, tată,
Că ea-i tot mai mare cu cât anii vin.

Știu că rațiunea tinde să-ngrădească
Orice lucru-n lume între definiții,
Dar nu-ncape-n ele Casa Părintească,
Cerul și Credința, Limba Românească...
Cum să-ncapă Dorul, Dragostea, Părinții? !

Oricând eu în minte rostesc “mamă”, “tată”...
Simt fiorul dulce și plăcut de-Acasă,
Mă simt copiliță, chiar de-s maritată
Și mă văd aivea când mai bosumflată,
Când mai jucăușă și mai bucuroasă.

Mai ții minte, tată, când mergeam cu tine
De-mi cădea căciula-n ochi ca la “Guguță”?
Pășeam prin zăpadă și credeam că-n mine
E puterea mândră care dealul ține,
Uitând mâna care duce-a mea mânuță...

Ani s-au dus și viața ți-i frumos crestată
Cu argint pe tâmple și credință-n piept.
Te-am citit de mică, fără să știi, tată,
Și cârtiri pe buze n-am văzut vreodată...
Tu-ai crezut că-n toate Domnul este drept!

Mă-ntrebam adesea cum puteai tu, tată,
Să-l ții la ‘nălțime pe Hristos oricând? !
Când eu cu “de ce”-uri năvăleam deodată,
Văzând marea vieții prea învolburată,
Mă-nfruntai spunându-mi: Domnul este sfânt!

Nu-mi plăcea prea tare lecția predată
Și simțeam în minte întrebări cum cresc,
Dar când azi de-acasă sunt deja plecată,
Îmi răsună-n minte lecția-nvățată:
Pot să plâng în rugă, dar să nu cârtesc...

Azi e zi speciala, pentru tine, Tată,
Când îți numeri anii printre primăveri...
Eu nu-s lângă tine ca și altă dată,
Dar mă simt de Domnul binecuvântată,
Că te simt aproape astăzi ca și ieri.

Noi suntem doar umbre-n viața asta toată.
Dincolo de mâne ne așteaptă Cerul
Și atunci în Slavă când vom fi odată,
Ne va strânge-n brațe Cel Mai Mare TATĂ!
Și pe veci uita-vom ce înseamnă dorul...

15.03. 2020, Vancouver, WA