Sunt regrete multe-n viață,
Omul trece probe grele,
Unii luptă cu o boală,
Alții, cu lacrimi și durere.

Omul are multe lupte,
Și nu știe cum să scape,
De gigantele furtuni,
Și îngrozitoare ape.

Valurile cu furie,
Spumegă din larg urgia,
Și lovește fără veste,
Pretutindeni, omenirea.

Unii cad așa de greu,
Printre valuri înfuriate,
Și se luptă foarte greu,
Cu probleme și păcate.

Alții, duși de val spre mare,
Tot mai depărtați de mal,
Vor o barcă de salvare,
Ca să iasă la liman.

Nu e nimeni să te scape,
Nu mai e nici o speranță,
Te vezi înghițit de ape,
Ți se curmă a ta viață.

Dar în noaptea cea mai grea,
Și în zbuciumul cel greu,
Vezi un Om umblând pe mare:
E Fiul lui Dumnezeu.

Singurul Om de sub soare,
Care a trăit vreodată,
Omul cel mai sfânt din lume,
Mielul blând și fără pată.

E Isus Hristos, Mesia,
Unsul cel făgăduit,
Vine să-ți întindă mâna,
Omule, ce zaci trudit.

El e singura speranță,
Ce o are omenirea,
El oferă siguranță,
Și aduce mântuirea.

Omule, oricine ești,
Orice luptă ai avea,
Oricât de căzut ai fii,
Niciodată nu uita:

Este șansă de scăpare,
Este barcă de salvare,
Este viață fără moarte,
Ți le dă Isus pe toate.

Omule, fii fericit,
Nu mai sta nepăsător,
Vino azi așa, trudit,
La al tău Mântuitor.

Amin.