De ne-am uni cu toții
Și-n rugă ne-am pleca
În sac și în cenușă,
Stăpânul n-ar lucra? . .

Iertare de I-am cere,
Noi hotărâri de-am lua,
Nu ar opri din țară
Cel Sfânt pedeapsa Sa? ...

Nu ar opri din lume,
Urgia cea aprinsă,
Care se tot întinde
Flămândă, neînvinsă?

Ba da, cu siguranță
Stăpânul și-ar opri
Mânia, dacă-n rugă,
Cu toții-uniți am fi!

Dar chiar de omenirea
Spre El nu va striga,
Rămânem noi, străjerii
Pe Domnul a-L chema!

Putere e în ruga
Celui neprihănit
Când se 'nalță fierbinte
Spre tronul strălucit!

Și când în rugăciune
Fierbinte se unesc
Neprihăniți mai mulți chiar,
Oare, nu izbândesc?

Cu mâinile curate
'Nălțate către cer,
Vom mijloci cu lacrimi
Pentru cei ce azi pier!

Vom spune: -Tatăl nostru,
Oprește-acest cuptor,
În care pe vecie,
Atâția oameni mor!

O, lasă-i în viață
Ca noi să le vorbim,
Prin vorbă și prin faptă,
De Harul Tău divin.

C-atât de mult iubit-ai
Tu, omul păcătos,
Că-n lume, jos, trimis-ai
Pe-al Tău Fiu drag, Hristos!

O, Doamne, Te îndură
Chiar și de lumea rea,
Ca oamenii să vadă
Ce mare-i mila Ta!