Molima

Pe când așteptam primăvara,
Păsări să-și acordeze vioara,
Frunze în verde, copacii să-mbrace,
La baltă s-aud pitpalace,
Raze de soare, în curcubeu să se joace,
Pământul, o haină nouă să-mbrace...
Pe când credeam că frigul se dezbracă
Și nu mai calc-n zăpadă, cu fața-n promoroacă,
Un foc de moarte, lumea o cuprinse
Iar știrea-amenințării, pe mapamond se-întinse.
Se-aude-n plânset ca al Ramei în pustie,
Italia și China, America, Spania și România,
Nu-și mai îmbracă haina bucuriei...
Se-ntorc în România păsări migratoare,
Ce au plecat să facă bani peste hotare,
Aduc cea molimă atâta de urâtă,
Încât la revenire, poporul, le resping:
De ele-ar vrea să uite...
Se-nghesuie-n spitale, familii despărțite
Și nu mai știu de pot ieși din nopți întroienite;
Alertă la palate și moarte pe halate,
Poporul e închis, fără frățietate.
Nici clopotul nu trage a sfântă sărbătoare
Dar nici la-nmormântare...
E-n jale omenirea, se teme, unii așteaptă
Să bată Învierea-n curând din poartă-n poartă:
Doar El mai poate trece prin fiecare casă
Să-Și lase vindecarea și alinarea-aleasă;

Doar El mai poate trece prin fiecare casă,
Să-Și lase vindecarea și alinarea-aleasă.

29 martie 2020 -Delafield