Copii Mei... v-aud suspinul și văd al lacrimii izvor
Știu că vi-e teamă, că vi-e greu... știu că tăcerile vă dor
Dar Eu am hotărât un timp, să vă opriți din goana voastră,
Să vă întoarceți iar privirea spre cer... spre zarea cea albastră!
Privesc cu milă și-ndurare și plâng și Eu cu voi în rând
Dar vreau acum să vă treziți căci iată... voi veni curând;
Cât încă mai puteți, luați ulei, căci candela-i uscată
Și dragostea e-așa de rece, cum nu am mai văzut vreodată!
Copii Mei... v-aud în rugă când glasuri înălțați spre cer
Vă simt cuprinși de deznădejde și văd speranțele cum pier...
Oare-ați uitat că Eu sunt Stânca ce în furtună v-ocrotește
Că Eu sunt Medicul Suprem? Că Eu sunt Cel ce vă iubește?
Atât vă cer... Priviți spre Mine... Aprindeți al credinței foc
Pe-altarul inimii ce-i stins... oriunde-ați fi, în orice loc,
Și voi lucra cum niciodată nu am lucrat... cum n-ați gândit
Căci vă iubesc, copii Mei... . veac după veac, Eu v-am iubit!

Vulcan-29-03-2020
Mary