Stai în corabie! Domnul azi vorbeşte;
Răsună peste veacuri un ecou:
Nu coborî ca Petru între valuri,
Nu te-am chemat să fii mare erou.

Rămâi pe puntea ascultării sfinte
Cu frații tăi ce-au înțeles chemarea,
Nu te-arunca în marea-nvolburată,
Învață ce înseamnă ascultarea.

Nu te-arunca de pe clădiri înalte,
Crezând că, îngerii au fost lăsați
Să poarte semeția ta pe umeri,
Să sprijinească atâția îngâmfați.

Nu te mira că te scufunzi în valuri,
Nu-i critica pe cei ce au ascultat;
Stai liniştit o vreme, lângă maluri,
Cu barca ta, în Domnul ancorat.

Fiți înțelepți, vegheați în ascultare,
Păziți Cuvântul Meu, neîncetat,
Căci în curând, o să aduc Salvare
Peste poporul Meu răscumpărat.

Salvare, nu din molimă sau boală,
Nu din primejdii sau din văi adânci;
Ne-a spus Isus, că sufletul e veşnic
Când trupul nostru, e lovit de stânci.

Privea Ştefan cu fața ca de înger
Cum îl striveau atâția bolovani...
Putea atunci, puternicul Părinte
Să-l scape de mulțimea de duşmani?

Putea să-l vindece pe Elisei, prorocul?
Putea să-l scape? Doar era un sfânt!
Dar, El a hotărât să lase o boală
Şi să-i coboare trupul în mormânt.

Eşti Dumnezeu şi faci ce vrei în lume:
Poți să dai viață şi să stingi ființa...
Un singur lucru Te-aş ruga, Părinte,
Să nu îngădui să îmi pierd credința!