Lume mândră și semeață

Ai ridicat steagul cel negru,
Tu lume mândră cu monoclu,
Pornită-n dans cu chipul sobru
Te-ai semețit ca și un monstru.

Ai luat la trântă viața sfântă,
Ucisa-i pruncii ca și-o brută,
Te-ai făcut în toate mare zbir,
Azi verși lacrimi prin cimitir.

Te-ai declarat drept dumnezeu,
Crezând că ești un mare zeu,
Te-ai dezbrăcat pe străzi semeață,
Pozând la toți ca prostituată.

O, lume, ce-ți spunea-i regină,
Te-ai destrăbălat ca o nebună,
Ai vrut ca să distrugi familia,
Te-ai ales doar cu rușinea.

Credeai că ești bogată-n veci
Și-o să-i faci pe toți ca robi,
Dar azi ai ajuns o biată slugă,
Cerșind la Dumnezeu doar milă.

Ajuns-ai azi în dans cu moartea,
Condusă-n toate de Satana.
O de te-ai trezi din întuneric,
Să-L iei pe Domnul ca și Sfetnic.

Ieșiți afară voi din lume
Cei chemați de Evanghelie.
E vremea împăcării sfinte
Cu Cel ce-a murit pe Cruce.

Veniți afară azi din moarte,
Prin Hristos la libertate.
Lepădați azi lumea toată,
S-aveți pe Dumnezeu ca Tată.
Simion Ioanăș