Izolați de oameni dar nu de Dumnezeu,
Doar așa cu toții vom scăpa de greu,
De perioada aceasta când nu știi ce să crezi,
Când se-aud atâtea, și multe poți să vezi!

E virus natural sau de laborator,
Sau e inventat de-un bord conducător
Al lumii care vrea faimă și putere...
Nici nu mai contează! Noi să stăm în veghere!

Să-nchidem ușa lumii și veștilor amare
Ce răsună tare în boxe, difuzoare,
Să facem liniște măcar din când în când,
Să-L auzim pe Domnul, căci vine în curând!

Să nu ne fie teamă de liniștea din noi,
Chiar de ne va spune că suntem slabi și goi,
E mai bine-așa decât să ne mințim...
Liniștea ne-ajută să ne pocăim!

Să răscumpărăm vremea-n izolare
Zilele sunt rele, se plânge și se moare!
Nu știm ce urmează și nu știm când va trece...
Dragă frate, soră, nu rămâne rece!

Caută-L pe Domnul în vreme de încercare,
Fă din casa ta un Templu, adunare,
Cu cei dragi alături, strigați cu stăruință,
Sau dacă ești singur, doar tu în odăiță,

Nu te-nspăimânta ca cei ce n-au nădejde,
Ci strigă către Domnul, El te ocrotește!
Nu-ți umple inima cu frică, disperare,
Ci rămâi pe pace, ai o Nădejde mare!

Și dacă aici în vale tremură tot Pământul,
Iar mâine nici nu știm ce poate-aduce vântul,
Ce aveam mai bun, și tot ce-a mai rămas,
Este să ne-ncredem în Domnul pas cu pas!