E primăvară! Tristă primăvară!
Grădinile în lacrimi se îmbracă.
Oglinda cerului e-atât de-amară
Și bucuria-i goală și săracă!

Și roua noastră nu mai este rouă,
Și străzile sunt triste și pustii,
Și peste oameni cu durere plouă,
Și plâng în casă și părinți și fii!

Înalț spre ceruri rugă-nlăcrimată,
În Fața Ta, Părinte, azi, venim:
O, dă-ne primăvara de-altădată
Și tot ce n-am știut să prețuim!

Florești, Cluj