Se cerne viaţa printr-o sită deasă.
Cum cerne toamna, burniţa infimă;
Vom frământa din amintiri de-acasă,
Cu lacrimile noastre, o azimă
Şi o vom frânge la locul gol privind...
O, frate George, e-atât de dureros,
Dar credem că-n Cer, ne-om întâlni-n curând,
Fericiţi, la pieptul Lui Isus Cristos.
Va creşte-un liliac pe mormântul tău...
Când vom privi la cruci înciorchinate,
Vom înţelege că, bunul Dumnezeu,
Te-a ajutat să îţi duci crucea, frate.
Să te-odihnească Dumnezeu, El poate!
Noi mai trudim în ţarina străină,
Ducând în suflet dorurile toate,
Spre-Mpărăţia care va să vină.
Curg lacrimi ca de plumb, de doruri grele,
Dar la plecare, suspinul tău ne-a spus:
>Ne vom reîntâlni, la revedere! >
Ai trecut pragul, la braţul Lui Isus.
În amintirea fratelui meu, Mihoi Gheorhe
care a plecat la Cer, astăzi, 2.04. 2020