Mi-am cramponat speranța-n mine

Mi-am cramponat speranța-n mine
Și-așa, m-am aruncat în joc,
Cu tot ce-am știut să fac mai bine.
Dar m-am trezit deodată-n foc,
Cu nimenea pe lângă pe lângă mine.

M-am smuls din mine și-am strigat
La Dumnezeu printre suspine:
M-a scos din joc și-am câștigat.
De-atunci, nădejdea-n El mă ține
De carul slavei Lui, legat.

Prăpăstii-n humă aveam și-n vine
Și nu era chip de le închis...
Dar, de când Domnu-I Domn în mine,
În cale nouă m-am descins,
Chemând de pe cărări străine.

Speranța mea de „vai și-amar”
Nădejde-i astăzi de neînvins,
Căci eu murit-am la Calvar
Să învii cu Cel ce moartea-a învins
Și-mi dă viața Lui în dar.

Am fost un templu al nimănui
Ce transformatu-s-a-n fărâme,
Dar azi, sunt templul Domnului,
Nimic n-o să mă mai sfărâme,
Că-n mine-i Însăși, Duhul Lui.

Aveam puțin suflet și mic,
Acum e mult, și-l rup în două,
Sau într-o sută și un pic;
Din el, în scris, vă dau și vouă
Să însuflețesc un ucenic.

02/04/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)