M-am uitat la tine
și te-am văzut desgolit
fără frunze,
cu ramurile uscate de soare,
Un singur rod verde
mai stătea chinuit
fără vlagă,
și departe de binecuvântare...

Am așteptat mult timp
ca să prindă culoare,
dar parcă mai mult s-a înegrit.
Am așteptat vreme îndelungată
să se coacă.
Am sperat ca inima ta să se întoarcă.

Fără frunze, nu poți să faci
nici acest rod
și te pierzi și mai mult în norod.

Te rătăcești, te scufunzi în păcat...
Atât de mult am așteptat...
să te întorci pe-al crucii drum...

Și mai aștept și acum...