Un înger trist, cu ochii-n lacrimi la poarta cerului bătea;
Purta pe aripi o povară și-n piept, inima îl durea:
Deschide poarta, Domnul meu... mă-nneacă-al lacrimei izvor,
Mi-s aripile obosite, și nu mai am puteri să zbor...
Venit-am Doamne din urgia, ce-acum domnește pe pământ,
Înfiorat de suferință, Te chem pe Tine, Tată Sfânt,
Să iei povara de păcate, ce-apasă crunt peste-omenire,
Și-n schimb, să lași o ploaie caldă de pace, cântec și iubire...
Am mai adus cu mine Doamne, o cupă plină de frumos
În care se-mpletește ruga ce-o-nalță omul credincios;
Și am adus cărbuni ce ard pe-altar în fiecare casă,
Unde se-nalță mâini spre ceruri și fiecăruia îi pasă...
Privește Doamne... port cu mine, cântări de slavă și-nchinare,
Speranțe ce-nfloresc în suflet, că Tu, doar Tu vei fi Salvare;
Și port un dor ce tainic plânge și se întreabă de-ai să vii,
Căci sunt bisericile goale, și multe suflete pustii...
Deschide poarta, Domnul meu, sunt mulți ce strigă către Tine
Ce caută ajutor în marea de-ngrijorări și de suspine...
Auzi Stăpâne? Clocotește pământul de a lor durere
Și toți Te strigă din vâltoare, căci Tu ești singura avere!
Mai iartă-i Doamne... Te îndură... Mai iartă-i Doamne, încă-o dată!
Îmbracă-i iar cu pacea Ta... cu-a Ta iubire minunată,
Și lasă peste cei bolnavi, balsamul Tău vindecător,
Și-atinge sufletele reci... și unge rănile ce dor!”
Un înger trist, cu ochii-n lacrimi plângea pe-o filă desenată
Iar în pătuț, lângă fereastră dormea, zâmbind în vis, o fată...
Șoptea cuvinte neînțelese dar Tatăl Sfânt le-nțelegea:
Rugat-am îngerul să-Ți spună, să o salvezi pe mama mea!”

Vulcan-03-04-2020
Mary