La fereastra mea se naşte-un paradis,
Din a Domnului multă bunătate,
Cu miros de primăvară, ca din vis
Se trezesc la viaţă seve curate!

Pe covor de iarbă-n verdele plăpând,
Picurii de rouă-n adieri de vânt,
Strălucesc ca licuricii în noapte,
Sub razele de soare blânde, calde!

Copacii-s vii şi-s floare lângă floare,
Tainică frumuseţe, o-ncântare,
Miresme dulci ne îmbrăţişează cald,
Şi simţi Iubirea Tatălui suveran!

Ascunzându-se parcă printre ramuri,
Ciripesc păsări vesele de daruri,
Un tril fermecător, concert muzical,
Ne înalţă-n armonia din astral!

O, de-ar fi şi-n inima noastră vie
Acest tril nesfârşit de bucurie,
Credinţă-n Domnul cât un bob de muştar,
I-am cere muntelui şi s-ar muta-n larg!

În fiecare-i un strop din Dumnezeu,
Şi-ţi aminteşte c-ai fost creat de El!
Ateu de eşti, cât de târziu, sau curând
Vei recunoaşte: există un Stăpân!

Amin!