De ce... iubiti crestini? !

De ce n-avem in suflet, destul de multa pace... acum cand linistea a coborat pravale pe pamant... Oare nu e Biserica acum si nu mai are a face... din tot ce-a zis, Acel cea zis, , Eu sunt „! ?

De ce avem genunchiu moale in lupta... si tare cand pasim in fata de altar... de ce suntem asa morocanosi, cu fata supta... de ce n-avem pe fata seninul timpului de har? !

De ce tacem, cand timpul e de-a vorbi? ! ... de ce avem la buze in sange inclestate? ! . . de ce uitam de frica, a crede si a iubi? ! ... de ne inchidem oare, in fire si trudnice palate? !

De ce nu avem curaj sa fim incurajare... nadejdii sa dam ca sa primim mai mult... de ce sa nu daruim, din suflet bunastare... de ce nu mai privim, sa invatam, martiri de demult? !

De ce ne clatinam la ragetele de leu... cand infama boala mai culca dintre noi... De ce uitam? ! De ce uitam, mereu? ! ... . ca doar cei cred, vor fi in vesnici ai cerului eroi!

De ce n-avem o mana data spre ajutor... cand altii n-au pe nimeni sa-i ajute... de ce tacem? ! ca de tacem cu toti in cor... noi nu traim credinta, ce munti poa‘ sa mute? !

De ce? De ce? In dreptul meu in dreptul tau! ... in dreptul lumii aflate in val si in deriva... cand tu esti chemat sa fi, raspunsul Sau... nu nume sau numar incarcat intr-o arhiva

De ce am incetat sa ne purtam ligheanul... pe la picioare de drumeti truditi... de ce nu ne-am rescris prioritatile si planul... parca ca unul, noi suntem toti vorbiti? !

De ce nu am tacut cand Domnul ne vorbea? ! ... si cand ne mustra Sau ne indrepta cu nuielusa... noi vom iesi cu El in fata lumii ce grabea... si cu Chemarea cerului le vom deschide usa!