S-a dus fecioara înţeleaptă,
frecând genunchii-n străzi pustii,
să-ntrebe unde-i untdelemnul
ce ţine-n veci lămpile vii?

S-a dus fecioara ca să-şi caute
Iubitul inimii plecat:
"Unde Îţi paşti mieii, Iubite,
şi unde stai la păşunat?"

Aşteaptă-n taină ea răspunsul
şi-şi cară candela în mâini;
iar dintre munţi se-aude Glasul,
în vuiet şi-n parfum de crini:

"De tu nu ştii, iubită înţeleaptă,
găseşte-n drum, la urma de la oi,
păstrează numai calea dreaptă
şi nu te duce prin noroi."

S-a dus fecioara înţeleaptă
şi-a căutat în toi de noapte;
cu întunericul se luptă,
neascultând de orice şoapte...

Fantasme de noapte şi dorinţi...

O-ntâlniră-ntr-un târziu străjerii
şi păzitorii-au întrebat:
"De unde vii şi unde-ţi sunt păstorii,
te-ai rătăcit, fugit sau dezertat?"

Muţi la-semenea răstire
şi mut se duse în răpire,
iar păzitorii şi străjerii
îi luară, pe post de pecete,
mahrama de dungi sângerii.

Şi-n agonia ei de sânge şi leşin,
ea-şi strigă iar Iubitul ei de crin...
Îl strigă cu glasul de suspin,
Îl strigă... la doru-i un alin...

Şi cum să tacă Trandafirul,
când o iubeşte şi este iubit?
Şi cum să stea în pas Păstorul,
când oaia-L cere-n glas de gemet? ! ...

El vine-n fulger şi călare,
sărind de munţi, săltând pe dealuri...
Şi Se-apleacă şi-i dă înviorare,
cu ulei, spre viaţă şi-alinare.

Dormea acum fecioara liniştită,
cu inima lăsată în veghere...
Când... bate lin la uşa zăvorâtă
un Glas de fagure de miere:

"Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Că-i vremea cântului de turturea!
Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso,
că vine dimineaţa şi-a trecut ploaia!

Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
C-acum smochinul are rod,
că sunt podgoriile strânse,
iar pleava este arsă-n foc!

Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
C-a-nverzit via şi i-a căzut şi floarea,
căci, iată, că sunt gata
ca să-ţi aud cântarea!

Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Căci dorul tău m-a chemat
şi buzele tale m-au strigat,
căci braţele tale m-au dorit,
Eu de fiinţa ta am fost iubit!

Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Ia-ţi locul de cinste, şezi chiar lângă Mine
şi bucură-ţi privirea, satură-ţi dorinţa,
căci paşii tăi prin stânci,
găsit-au biruinţa!

Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Să-ncepem al veşniciei trai,
să uiţi de chin, amar şi vai!"

Amin!

Kollmitz, 23.04. 2018