N-am fost ispravnicu-nţelept pus peste-averi cuprinse,
Scriind puţin să pot da mult la cei cu mîini întinse,
- ci mult scriind, am dat puţin. Iar cei ce mă căutară
S-au depărtat dezamăgiţi că n-am fost ce-aşteptară.

Şi n-am fost înger uşurel cu aripi diafane,
S-aduc la cei ce m-adorau rîvnite-averi profane,
- ci înger cu aripi de lut ce-n zborul către soare
Plătesc şi visul cel mai scurt c-o trudă zdrobitoare.

Şi n-am fost floare răsărind din gras pămînt de seră,
Ci-odraslă din pămînt uscat, trudită şi stingheră,
- de-aceea rodul meu sărac e plin de-amărăciune
Şi tot ce are bun în el e-un strop de rugăciune.