Cu proaspătă plăcere mă-ntorc mereu şi-acum
Spre toate-acele drumuri pe care am mers cu Tine,
Chiar când doar gândul numai mi-l pot porni la drum
Se-ntoarce totdeauna cu brațe pline-pline!

La orice răspântie în care-am aşteptat
Zâmbesc de-o revedere sau plâng de-o despărțire:
Aici am stat pe iarbă, acolo ne-am rugat
- şi toate-s încă pline de cântec şi iubire!

Pe drumurile vieţii cu Tine mi-au rămas
Nemuritoare urme şi fețe neuitate,
Iar când mă-ntorc spre ele, la fiecare pas,
Cu proaspătă plăcere le regăsesc pe toate.

Şi toate-aceste numai că Tu ai fost cu noi,
Sfinţind umblarea noastră cu dulcea-Ţi frumuseţe;
Nimic nu se-nvecheşte, ci toate-s tot mai noi,
Scăldate-n strălucirea Curatei Tale Feţe.

Cu câtă bucurie, când trec pe-a noastre căi,
Văd Chipul Tău cel dulce pe chipurile-aduse
Şi-Ţi întregesc Ființa din toți cei dragi ai Tăi:
În loc de mii de fețe văd doar pe-a Ta, Isuse!