Patimile lui Isus

E liniște profundă în camera de sus,
Cei doisprezece stau în jurul lui Isus.
„-Sfârșitul este-aproape, școala-ți isprăvit!
O sfântă lucrare aveți de-ndeplinit!

Răsplata va fi mare, vom sta cu toți la masă,
Și toți răscumpărați, veți fi a mea Mireasă!
Acuma să fiți treji și să luați seama bine!
Unul din voi trădează, Mă vinde!”

Merg toți împreună în grădina Ghețsimani,
Iuda lipsește, preocupat e de bani.
Să lupte pân’ la capăt este a lor voință,
Somnu-i răpune, se vede a lor neputință!

În valea lui Chedron, o gloată apare,
Sunt gata să lupte cu lănci, măciuci și topoare!
În față e Iuda, cu semn o sărutare.

Vânzarea e gata, primire și predare.

Isus e liniștit, se lasă arestat.
Preoți și farisei Îl batjocoresc, Îl bat!
Petru cu sabia-n vânt vrea dreptate,
Isus îl oprește, îi spune de bunătate.

Urmează o noapte de groază și chin.
Mulțimea-nsetată, plină de venin.
Îl vrea mort atârnat pe o cruce,
Isus e gata pe Dolorosa să urce!

Într-un unghier stă Petru, ce mult el își dorește
Să-L ajute pe Isus îi e frică, nu-ndrăznește!
Încet vine spre focuri, pentru-a se-ncălzi,
Lovită ca de trăznet, o slujnică sării.

„-Și el era cu Isus, e ucenicul Lui!
-Pe Dumnezeul meu că nu sunt cine spui!”

Nici n-a cântat cocoșul, Petru s-a lepădat.
De trei ori cu blestem, pe Isus l-a negat!

Un soare sângeriu răsare-n zori,
Semnele spun de o zi mai aparte!
Ce forfotă și-adâncă apăsare,
Și moartea se crede biruitoare!

Ce lungă a fost noaptea, ce greu veniră zorii,
La Ana, la Caiafa și-acuma la pretoriu.
Gloata-L însoțește, repetă obsesiv:
„La moarte cu Isus! E tot ce ne dorim!”

De dimineață dar Pilat e nevoit,
Să le asculte păsul, atât de necinstit!
Se-ntoarce spre Isus și-ntreabă răspicat:
„Îți mai menții ideea că Tu ești Împărat?”

„Da, sunt un Împărat, dar nu din lumea-ceasta!

Tronul Mi-e printre stele, aici e doar Mireasa!”
Gloata atunci strigară: „Blasfemie!”
Hainele și le rup și intră-n agonie!

Mulțimea strigă-ntruna să fie răstignit,
Guvernatoru-ncearcă să judece cinstit.
Văzând că nu sunt șanse pentru a-i mulțumii,
O altă variantă încearcă a gândii!

Pilat dă o poruncă: „Scoateți din închisoare
Cel mai vestit tâlhar pentru o confruntare!
Vreau liniște o clipă și să m-ascultați!
De-aceste sărbători, pe cine grațiați?

În față e Baraba sau spaima națiunii,
Aici nazarineanul, sau Salvator al Lumii!”
„La moarte cu Isus!”, ei răbufnesc din nou,
Răsună curtea de un prelung ecou.


„Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta!
Nu voiesc a vărsa sânge de nevinovat!”
Într-un lighean pe mâini apoi se spală,
Crezând că așa va rămâne curat!

„Asupra noastră și asupra copiilor noștri să cadă
Sângele Lui dacă e nevinovat!
Tu dă-ne numai sentința semnată
Și totul va fi bine, Pilat!”

Zace-n pulbere și crucea lângă El,
Soldați Îl lovesc, evreii la fel!
Pe Simon din Cirena l-au pus să-L ajute!
Simon duce crucea, Isus se târăște spre munte!

Abia ajuns la locul numit Căpățânii,
Călăii-L așază pe cruce, îl leagă cu funii,
Piroane în mâini și picioare îi bat,
Sfârșit de durere se simte uitat!


Cu trupul țintuit de piroane pe cruce,
Cu praf și țărână, sudoare și sânge,
Și părul răvășit în coroana de spini,
Om al durerii, rar scoate-un suspin!

Dezamăgit și copleșit, El strigă:
„Dumnezeule, de ce M-ai părăsit?
Ție-ți încredințez sufletul, o, Tată!”
Apoi El și-a dat duhul zicând: „S-a isprăvit!”

Un fulger străbate văzduhul,
Întreaga natură se dezlănțui.
Cu tunete, trăznete, puhoaie de apă,
Și stânci care la vale pornii.

Pământ, soare și stele
Și-apoi toată zidirea,
În fel și chip și-arată
Toată dezamăgirea.

Preoți și farisei vin din nou la Pilat.
Ei îți doresc mormântul păzit și sigilat.
Crezut-au ei că-L pot ține legat și-ncuiat
Pe Dumnezeu din Dumnezeu adevărat.

E ziua de Sabat, e sărbătoare,
Și-n loc de flori, miresme și multă desfătare,
Sunt numai lacrimi, bocet, nimica cu folos,
Așa e-n sărbătoare când nu-L ai pe Cristos.

E ziua-ntâi a săptămânii și zorii încă nu s-au ivit!
Nerăbdătoare femeile pornesc spre mormântul lui Isus.
În vase scumpe uleiuri alese pentru Rabuni-au pregătit!

E liniște-n grădină și nu e nicio mișcare,
Prin iarba udă femeile pășesc grăbit,
Au însă-o problemă și-o frământare,
O piatră imensă e de rostogolit.


În timpul acesta, un trăznet lovește grădina,
Cu tunet piatra se rostogolii,
Și din lumina orbitoare un înger le spune:
„A înviat Isus și moartea a biruit!

Satan a fost învins și moartea biruită!
Și soarta lor de-acum este pecetluită!
Răscumpărați de veacuri, strigară biruința.
De azi-nainte-n Cer se intră prin credință!”