Ce fericită sunt, Doamne, că mi-i-ai dat
şi mi-ai umplut casa cu bucurie... !
ce fericită sunt, Doamne, şi -atâta veselie
în josnicia mea, n-am meritat!
Ce fericită sunt, Doamne, că ai lăsat
în trupuri mici, noiane de iubire,
şi i-ai sădit, din mine răsărire
-n flori albe, pure... pe cerul înstelat.
Ce fericită sunt, Doamne, că ai turnat iubire
şi casa miroase a nard
când toţi îți cântă-n cor: , , MĂRIRE!"
Iar pe altar iubire pură ard.
N-am meritat deloc, Stăpâne,
asemenea comori să-mi dai în viață,
dar vrut-ai vasul meu curat
şi zâmbetul pe față.
Şi-aşa măreț m-ai îmbrăcat,
cum nu se poate spune,
dar dă-ndoit tot ce ai dat,
şi toarnā-nțelepciune!
Şi unge-mi buzele cu sfat,
Iar gura cu povață,
Şi dă-mi putere ca să fac
Ce Biblia învață.
Şi unge-mi ochii cu lumină
să îi îndrept spre Tine,
când îi strigi Tu, ei ca să vină,
s-aleagă ce e bine.
Şi dă-mi noiane de răbdare
să-i strâng pe toți la Sărbătoare
când Soarele nostru răsare,
-n ziua care este mare!

Ce fericită sunt, Doamne, că mi-i-ai dat
şi mi-ai umplut casa cu bucurie... !
De-asa frumos, Tu harul ai lăsat,
Fă-i de folos să-Ți fie.

Amin.
Ardagger, 17.07. 2018