Stau stâncile de sare
lipsiți de vlaga vieții,
morminte solitare
în drumul dimineții.

Stau stâncile de sare
umpluți de apăsare,
fost-au porniți spre Soare,
dar mult prea grei să zboare.

Stau stâncile de sare
ca temple vineții,
pornit-au spre salvare
târâți precum scaieții.

Stau stâncile de sare,
epave argintii,
pietre făr' de altare,
ținuți de bogății.

Stau stâncile de sare
pe drumul din Țoar,
sunt ingerii în zare,
păzesc lângă hotar.

Stau stâncile de sare
întoarse spre-napoi,
în câmp zac mārturie,
atenții pentru noi!

Grein, 7.06. 2020