Te-oi părăsi cândva pământule
Nimic cu mine nu voi lua'dincolo
Mă vei purta pe-a'tale aripi vântule
Și voi ajunge până sus acolo.
M-am săturat aici de-atâtea lacrimi
Și suferință și amar, dar și suspin
Și mi-este greu să port atâtea patimi
Căci lumea nu-i decât o frunza de pelin
Am plâns atât și-am așteptat răspunsuri
Și-am înțeles c-aici'a nu le voi primi
Mă duc acolo sus pe-aripi de vânturi
Și-am să primesc răspunsuri, sus, în veșnicii
Te-oi părăsi cândva pământule, pământ,
Căci Domnul mi-a promis că mă va lua
Și ce-am făcut aici și ce-am in gând
Rămâne-va pe veci doar un mormânt
Să nu mă plângă nimeni,
Căci n-am vrut să rămân
Am vrut să plec departe de-acest pământ păgân
Și să las totu-n urmă și plânset și suspin.
~AMIN~
Poezie venita în urma pandemiei 2020