Ce vrei să-mi spui, Isuse, în astă dimineață?
M-aplec în rugăciune şi lacrimi curg pe față;
Mă-nchin cu mulțumire, respect şi reverență,
Cuprins de minunata şi sfânta Ta prezență.

Mă las, Isuse dulce, purtat prin Duh spre Tine,
Spre tronul îndurării, spre stările divine;
O, har al mântuirii, ce prețios eşti mie!
Țâşnesc din mine râuri, izvor de apă vie.

Ce bine-i în tăcere, să-Ți plâng peste picioare
Şi să le şterg cu părul, căci Tu mi-ai dat iertare;
Ce ai văzut la mine? Ființă ne-nsemnată.
Nu voi putea, Isuse, să-Ți mulțumesc vreodată.

Simt mâna-Ți cu iubire, spre mine se întinde,
Îmi şterge blând obrazul, cu grijă mă cuprinde;
La pieptul Tău mă duce, pe umăr să-mi plec fața;
Ce bine-i lângă Tine, ce dulce-i dimineața!

N-aş da nimic din lume pe-această bucurie,
Şi nu mă satur, Doamne, căci totul Tu-mi eşti mie;
Îmi dai să gust din viața de dincolo de moarte,
Când toate-aceste lucruri nu ne vor mai desparte.

Ce vrei să-mi spui, Isuse, în zorii dimineții?
Frumos, puternic Soare, Tu-mi eşti comoara vieții;
Ascult orice-mi vei spune şi vei găsi cu cale;
Mi-e dor şi-aştept, Iubite, clipa venirii Tale.

Amin.

09 aprilie 2020